Doina Botez, din nou la joacă
Posted by Doina Botez on / 0 Comments
În imaginariul meu personal Timpul Trecut este codificat ca o vietate cu solzii blânzi, adunătoare de întâmplâri și chipuri reduse la narative emoții, ca o pseudo-meta-felină domesticită și obosită de numărul cursiv de rostogoliri capricioase, ce reacționează neprimejdios când i se revitalizează articulațiile și ridicată în picioare provoacă uimiri contemporane.
coperta volumului „Trei pe față, trei pe dos”, 1985 / ilustrație din
revista Fabulafia, nr. 4/2016
Precum știți, voi, cei care deja sunteți în contact cu proiectul ColoRo, functionăm ca un mic muzeu virtual al artiștilor predominanți perioadei pre-1989 care au fascinat cu arta lor ludică generații de copii, oferind aventuri vizuale, cu tenacitate păstrate și în alte decade de vârstă. Am parcurs documentar multe destine de artiști, labirintice și misterioase, fiecare purtând propria admirabilă amprentă, am adunat informații, am reansamblat cronologii și ilustrații, per total a fost o muncă de recuperare biografică și estetică, încercare de retrezire și sensibilizare culturală, cu ancora aruncată spre viitor, dar timpul prezent s-a insinuat și el acut în acest demers retrospectiv, aducându-ne o poveste de viață și alta de vacanță, firește, întru respectarea blazonului, însoțită de ilustrații.
Povestea se derulează într-un divers anotimp decorat cu vitalitate și entuziasm, iar personajele principale sunt Doina Botez – ilustratoare a poznelor infantile împânzite într-o multitudine de cărți, în special tiparite în anii ’80, și revista Fabulafia, nou pornită la drumul dificil al editării poveștilor ilustrate.
Doina Botez, până la plecarea ei din România în toamna anului 1989, și-a împărțit măiestria grafică între scenografiile pentru Animafilm (multi ne mai amintim de serialele „Bălănel și Miaunel” sau „Aventuri spațiale”) și ilustrațiile pentru cărțile pentru copii de la Editura Ion Creangă, dar după un fatidic scandal legat de un volum de poezii semnat de Ana Blandiana (vestitul motan Arpagic), Doina Botez este impiedicată să mai lucreze și alege temerara soluție a exilului, Italia, o țară solară care i-a oferit șansa împlinirii artistice, numeroase premii și expoziții au cuantificat și valorificat talentul artistei, dar din păcate atracția lăuntrică pentru ilustrația de carte infantilă s-a așezat pe un divan al nostalgiei. Aici, anecdota suferă o modificare, divanul avea o nostalgie cu termen de expirare în 2016, dintr-un colț activ al unui magazin de jucării s-a ivit năstrușnica idee a unei reviste foșnitoare pentru copii, și iată răsărind revista Fabulafia, proteică și zglobie, avansând de la număr la număr, calitativ și ca expunere, reînnodând tradiția lecturii juvenile ca particulă de divertisment și educație.
Când două personaje sunt însumate aceleiași dimensiuni afine (să zicem că e un adjectiv vitaminizant) întâlnirea lor aparține naturaleții creative cu impact benefic resimțit de cititori. Reîntoarcerea Doinei Botez în ilustrația pentru copii, are esența unei mărturii sentimentale, conține totodată un clinchet de sărbătoare provenit din bucuria regăsirii, pentru unii, iar pentru alții, uimirea descoperirii.
Și pentru cei care nu au aflat încă ce peripeții a mai imaginat Doina Botez, vă invit să vă recondiționați curiozitatea la raftul editorului. Lectură neîntreruptă!
Sursa: https://colo-ro.blogspot.com/2016/07/doina-botez-din-nou-la-joaca.html#more
