VERNISAJUL EXPOZITIEI „ALCHIMII AFECTIVE”
VERNISAJUL EXPOZITIEI „ALCHIMII AFECTIVE”
Posted by Doina Botez on / 0 Comments
VERNISAJUL EXPOZITIEI „ALCHIMII AFECTIVE” A PICTORIŢEI DOINA BOTEZ, GALERIA ROMANĂ, 20 NOIEMBRIE 2014, BUCURESTI.
Eveniment prezentat de criticul literar Dan C.Mihăilescu. Expoziţia poate fi vizitată până pe 24 decembrie de luni până vineri, de la 10.00 la 18.00, şi sâmbăta de la 10.00 la 14.00 Doina Botez, artist plastic cu o bogată activitate profesională şi multe participări la expoziții personale și de grup internaționale. Expoziţia „Alchimii afective” readuce în prim-planul vieţii culturale româneşti o artistă care deşi a ales să creeze şi să locuiască în Italia acum 25 de ani nu s-a îndepărtat de pământul de la care îşi primeşte seva. Dimpotrivă. Universul plin de culoare al pictoriţei Doina Botez vă este oferit într-un album elegant şi consistent, iar peste 60 lucrări, atât uleiuri, cât și grafică, vă așteaptă în Galeria Romană să le admiraţi şi evident să le achiziţionaţi.
Despre arta Doinei Botez, criticul şi istoricul literar Dan C. Mihăilescu spune „Iată-mă captivul acestei senzualităţi debordante, temperament sangvin cu tuşe coleric-baroce şi apetit narcisiac, cu pânze flamboaiante, de-o carnalitate triumfător acaparantă, închipuind adeseori un soi de care alegorice ale sfintei nebunii ritualice din străvechile bachanalii. Pânze dionisiace, cu palpitaţii vulcanice, forfotind de patimi onctuos depliate, cu virilităţi dominatoare, metamorfoze aiuritoare, cruzimi halucinate şi gesturi abrupte, de un erotism nesăţios şi graţios în egală măsură, totul explodând un cromatism invaziv, verde, vineţiu şi roşu, deopotrivă teluric, acvatic şi ignic”. Doina Botez mărturiseşte că astăzi Italia şi România nu se deosebesc prea tare, dimpotrivă. „Am fost foarte impresionată să văd că aici s-au mişcat între timp nu ştiu câte curente şi s-a experimentat foarte mult. Îmi place. E o efervescenţă culturală care se simte şi îmi place să o văd. E cu totul altceva decât atunci când am plecat. Nu aş putea să trăiesc fără cultură. Fără să citesc o carte, fără să văd o imagine. E şi deformaţia structurii mele umaniste, să zicem. Cred că omul devine mai bun, mai înţelegător, pricepe mai mult, fiecare imagine e o fereastră. Orice lume în plus cunoşti, de fapt, capeţi o experienţă care te face să înţelegi mai bine totul”.